Scrisori din eternitate De acum așteptăm să ne aducă Nea Ion Poștașul, Scrisori din eternitate, scrise De mama, De bunici și alte neamuri adormite, De cei a căror cădere au săvârșit Pentru glie, De tineri, de copii nenăscuți Scrise pe foițe de aburi, Împodobite cu miresme de lauri... Încet, încet se mută în cimitir satul, Nu vor mai fi fete mari care s-aștepte Scrisori de la iubiții lor plecați în armată, Sau copii să meargă la scăldat la Sâi... Iar toamna la școală, căci nu vor mai fi nici dascăli. Nu vor mai rămâne Nici capre, nici ciobani să le pască... Încet, încet, se mută în cimitir satul, Într-o tăcere surdă Sau în muzica fanfarei de la Uda, Cântată de o bandă înregistrată, Trompetiștii uitând s-o mai cante Îmbolnăviți de boala somnului cel veșnic... În fața unui pluton de execuție E satul în care ne-am născut, Condamnat la moarte veșnică... Încet, încet, ne vom scrie singuri, Noi, nouă înșine Scrisori din eternitate....
sâmbătă, 31 mai 2025