Sculptorul de cuvinte Și îngerii în rai s-au răzvrătit Când încolțea în versul tău femeia, Invidioși că din cuvânt ai plămădit Sublimul ce-l purta în ea ideea! Și-au coborât cu toții pe pământ, Albastrul cerului vărsând în tine, Când valuri de lumină în cuvânt Au mângâiat un șold sculptat în rime! Și-atunci ai ridicat spre cer a slava Aripi maiestre unduind albastru. Viori cântau în inima bolnavă Ce sta captivă-n trupul de sihastru... Și te-au blagoslovit cu neuitarea Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea De rimelor le-a tremurat suflarea Când răsări din versul tău femeia! de Gabriela Mimi Boroianu 23.10.2015
sâmbătă, 31 mai 2025