Se aud sirene stranii În oraşe sau în lumea în care bătrânii mor, se aud sirene stranii ce anunță tot mai des și ce-i viu, într-o secundă nu mai are de ales, fi-va dus, plecat la cerul cel cu porţi mereu deschise, unde-n vremea de pe urmă sunt speranţele ucise, într-un joc făcut anume să triumfe sfidător. În mişcarea salvatoare, cunoscută, cu sonor, înşelaţi că vor trăi, cei bătrâni sunt luaţi de-acasă şi în alergarea strâmbă, toată viaţa lor frumoasă, dintr-o cupă curge lin, clipele sunt numărate, inima din piept, sărmana, bate rar şi-apoi, nu bate, că-n oraşe sau în lume, cei bătrâni, se duc uşor.