se întâmplă să cazi în propria-ţi genune avântându-te într-un cer prea albastru şi toate păpădiile acelea de stele se desfac şi alunecă înaintea ta şi în urmă închizând afară o lume în care ai fi avut dreptul să exişti doar mergând trăgând după tine viaţa ca un pelerin asinul plin cu desagi se întâmplă să-ţi dea fericire un om despre care nu ştii decât că există undeva se întâmplă să iubeşti enorm un om care nu te iubeşte sau el să te iubească şi să fii străin şi, mai ales, se întâmplă să te întrebi ce cauţi aici şi uneori, fără să-ţi mai pese ce şi unde, să mergi râzând ca un nebun nevrând să mai locuieşti în tristeţi mod iluzoriu, poate cretin să te consideri superior clipelor ce se risipesc precum nisipul dintr-un pumn de copil se întâmplă să ai doi bănuţi ultimii într-o zi de mijloc de lună amândoi pentru pâine şi să-i arunci într-o fântână dorindu-ţi să mai fie lumină şi mâine se întâmplă de multe ori să zbori laolaltă cu stelele şi visele şi uneori, când oboseşti să nu mai vrei să auzi cum îţi alunecă somnul în sânge se întâmplă… _ Copyright Mariana Fulger
duminică, 1 iunie 2025