Se scutură norii de brumă Şi tainic domneşte-nserarea, Sub hainele grele de humă Se-ascunde lumina şi sarea. Şi bobul scăpat din desagă Se luptă cu propria trezire, Căci viaţa-i e scumpă şi dragă Şi plin de... preaplin şi iubire. Se sparge-nvelişul de piatră Şi vrejul ţâşneşte spre viaţă, Strânsoarea în urmă-i lăsată, E noapte şi-i iar dimineaţă. Pe solu-ngheţat, promoroacă, Îmbracă golaşa natură Ce pare atât de săracă... Doar vreascuri, ţărână şi zgură. Dar picurul cald de Lumină, Se-nalţă ca vrejul, spre cer Ghidat de o pronie divină, Dezleagă al vieţii mister. Oceanele-şi leapădă sarea, Dând gust bucatelor fade, Străluce în flacără zarea, În umbre aşteaptă iscoade. Un zvon se propagă şi-aduce Speranţă şi-o Bunăvestire Pe ceruri Luceafăr străluce, Deşteaptă-te tu, omenire! O iesle dezvăluie planul Ce-l are Sfinţirea pe glie Un Prunc ne îmbucură anul Cu har şi cu dor de vecie. În linie-orizontul vorbeşte Când cerul sărută pământul, Dumnezeu creatura-Şi iubeşte Trimiţând spre-mpăcare Cuvântul. Se naşte o Stea şi-o apune, Dar ea niciodată nu moare, Străluce de veacuri şi spune: "Sunt drumul spre Soare-răsare!" Preambulul...scopul, menirea Ce-o are micuţa Făptură, E de a salva omenirea... Aşa este scris în Scriptură! O iesle, sfinţenie şi-o cruce O naştere, moarte-nălţare, Cărări ce spre ceruri ne duce, Bucuraţi-vă astăzi popoare! Se naşte Mesia-ntr-o iesle, Din dragoste vrea ca să moară, Nu e un basm, nu-i poveste, Ce astăzi o-auzi prima oară, Prin har, Dumnezeu ne vorbeşte, "Acesta Mi-e Fiu Preaiubit!" Daţi slavă, căci ne mai iubeşte, Deşi noi L-am vrut răstignit... 09/12/13, Barcelona-Lucica Boltasu
sâmbătă, 31 mai 2025