Se poate muri din iubire...

”- Tu spune-mi că se moare din iubire!”,
(e un indemn ce nu l-am învățat).
Atuncea când dorita fericire,
De suflet, disperat, s-a agățat.

- Nu ai murit atunci când trebuia!
De dorul meu ... și poate că te doare.
- Ai înțeles sau sigur vei afla!
Că dragostea-mi îți este o onoare.

- Căci nu e zi să nu visez la tine!
(când zorii, disperant, mă căutau).
- Nu înțeleg acum ce nu-ți convine!
Și nu-nțeleg ce vise-ți dezertau.

Cu siguranță mori ... dar sufletește,
- Sufletul tău aderă la trecut!
Iar sentimente vechi le tot nutrește,	
Știind că este noul început.

- Se poate depăși momentu-n sine!
(atunci când nonșalant mă cucerești).
Și tot găsești, la mine ce-ți convine.
- Acel ceva ... ce tare îl dorești!

- Atuncea când dorita fericire!
De suflet disperat s-a agățat.
Am înțeles, că numai din iubire,
Se poate moare ... intenționat.

Brăila, septembrie 2017