Așază-te pe patul dintre rânduri Și nu mai scrie ale tale gânduri, În perne de- amintiri să te afunzi Când sufletul în brațe îl cuprinzi. Cu toate c-ai adus jertfă iubirii, De ce e versul condamnat pieirii? Poetul treaz visează obosit, Își caută o stea necontenit Și recreează luna de departe Săpând în rime o eternitate. În ritm de versuri inima tresaltă Când somnul iar și iar asaltă. Seara târziu, după o zi prea lungă Gânduri pustii încearcă și le-alungă, Adu-ți aminte că ești creator, Că inimii de tine- i este dor!
sâmbătă, 31 mai 2025