Uite, vine seara iubirii peste lume, Când soarele se-ascunde după clădiri, Te pierzi uitându-te dintr-o zonă anume Și-ecoul răsună-n larg spre ziduri. Macii se-nchid spre seară cu amintiri, Dar vine raza lunii să te mângâie apoi Și-apare-o lumină ce te face să transpiri, Aducând o clipă, iubirile din noi. Se-aprind din nou macii-n a lor floare Și-o lacrimă de dor s-a stins, Revine amintirea ce uneori doare, Dar trupul nu se lasă deloc învins. Ajungem din nou la noi în odaie Și stau și veghez asupra ta, E seara uitării și mă simt vioaie, Privind cerul de la fereastra ta.
sâmbătă, 31 mai 2025