Se-aude un refren

- E martie o lună mai ploioasă
Decât în alte primăveri târzii
Când ne plimbam desculţi ca doi copii
Şi beam cafea cu lapte pe terasă

La Bastion. Azi cufundate-n ceaţă
Aleile sunt triste şi pustii,
Se-aude un refren “De ce nu vii”
La gramofonul rătăcit în piaţă.

Trec anii-ncet în strai de poezie,
În primăvara asta vor fi trei
De când pe o stradelă printre tei
Ai coborât dintr-o fotografie.

- Şi totuşi câtă primăvară-ncape
Între noi doi, iubite, nici nu ştii,
De parcă-ntr-un album cu fantezii
Ne-ar fi închis destinul. Când aproape,

Când prea departe ne-avântăm nebuni
Să ne-ntâlnim în unica legendă
Pe care ne-am notat-o în agendă
Cu sânge-nfierbântat de pasiuni.

Trec ani ce smulg din noi emoţii rare,
Castanii-nmuguresc, iar sub portal,
Aici în burgul meu medieval,
Te-aştept bifând doar zilele impare.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif