Secătura

Durǎ, vulgarǎ, 
Cu pretenţii de şcoală,
Secătura ascunde 
Un suflet opac
În trupu-i hilar 
Chinuit de o boală
Ce-l macinǎ încet 
Pânǎ-i vine de hac.
Nu are simţire, 
Nici daruri divine,
Abordeazǎ un joc 
Imund şi fanatic
Din care câştigă, 
Cu simţ de feline,
Ce-şi pune
Temeinic
În gându-i sǎlbatic.
Plinǎ de ea, 
Secătura curatǎ
E un chin
Ce trăieşte urâtul
Ca pe ultima patǎ.
Cu-o gesticǎ rarǎ 
Înecatǎ-n venin,
Compǎtimeşte, 
Rânjind ca o fiarǎ, 
Pe cel ce sfârşeşte.
Dacǎ se întâmplǎ
Sǎ vadǎ ce-o paşte,
Pe neagrǎ 
Buzǎ de hǎu 
Cu iz monahal,
Va înţelege,
În cugetul sǎu,
Cǎ tot ce se naşte 
Are şi-o moarte,
În general.