Prin clăi de fân respiră vântul Un suflu galben de căldură Şi se usucă iarba-n crânguri Şi florile în bătătură. Cad fluturii din zbor sleiţi In lanurile mari de spice Îar îngerii cu lumânări Cobor la ceruri să-i ridice. Prin rugurile dulci de mure Șerpii ridică limbi de foc Nu-i pui de broască în pădure Nici vite nu-s în iarmaroc. Pe laviţă nu-i apă în ulcioare N-a mai plouat de vre un an Arde ţărâna albă sub picioare Şi se aprind iţarii sub suman. Pe uliţă dansează paparude În ritm demonic ca de iele Cobind că-n cer şi pe pământ Nu vor mai fi râuri şi vâlcele. În sat und’ se sfârșește veşnicia Seceta este un semn fatal C-a început deja apocalipsa Căldurii la nivel global.