Îmi amintesc câteodată, Din anii de ucenicie, De-o vobă foarte-adevărată Ce mi-o spuneau bătrânii mie, Şi de atunci o știu, de-o viaţă, Fi’nd românească de natură: “O meserie se ȋnvaţă, Dar totodat’ se mai și fură”! Acuma eu, la teorie, De nota zece-am fost mereu, Ȋn schimb, la practică, urgie, Păi, să mă ierte Dumnezeu, Atâtea trucuri și secrete De la maeștrii mei din jur, Cu câtă-ambiţie și sete, N-am fost ȋn stare să le fur! Căci…greu se fură-o meserie, Că-i de tâmplar, frezor, cismar, Dovadă e, că azi, bădie, Un bun meseriaș e rar, De-aia, cum văd, fără de glume, Din Dăbuleni la Cotroceni, Din câte meserii-s pe lume, Cam toţi sunt politicieni, Fi’ndcă de-un timp, ȋn România, C-un doctorat, chiar plagiat, Politica e meseria Cea mai ușoară de furat! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025