Mi-ai bătut în geam ca un clopot ce-şi pierde secunda; buimaică m-am trezit căutând printre amintirile reci; am simţit cum se prelinge-n tot corpul roua, fecunda, şi-aprinde scânteia-n cărbunii uitaţi ce-i credeam stinşi pe veci. Se-nalţă iar focul şi-n dans se-mpletesc vise pentru rugul iubirii; la lumina lui voi picta anotimpul meu; voi alege culorile pure, ce dau srăluciri clipei... şi-i plac lui Dumnezeu. Privesc cerul cum se luminează, cum umbre călătoare se-ascund în mormânt, tabloul e gata, e bun pentru ramă; poţi să-l simţi în adieri de vânt?
sâmbătă, 31 mai 2025