Secunda aceea nefastă în care ți-am întâlnit Neliniștea, s-a spart Și am rămas, eu pe puntea îngustă de timp, Tu pe celălalt mal. Incertitudine, du-mă pe câmpul dorințelor împlinite și lasă-mă uitată! Corabia plutind pe marea ezitărilor A rămas eșuată între îndoielile noastre strivite de geana brodată a orizontului încarcerat de seara, egretă albastră. Lucarne închise peste buzele noastre stinse Au început să ne muște din carne cuvinte în forme de promisiuni aprinse peste care silabele au încolțit din picăturile ploilor mute cuie ascuțite de vis. Am oprit secunda nefastă și am coborât din expresul îndoielilor rămase fracțiuni de întrebări, peste gând, pe peronul promiselor șanse. 05.05.2019
sâmbătă, 31 mai 2025