noaptea mă joc sculptând versuri telurice din fiecare vis şi aştept să le împrumuţi parfumul magnoliilor albe dezbrăcate la primul cântec al zorilor sub fereastra ta să-și spele cu rouă buzele încinse de misterul nocturnelor când Chopin înflorește pe claviatură pulsațiile Amantinei alteori mă scufund în labirintul lacrimilor de cerneală amestec stropii colorați în palmele lui Paris cu verdele crud din mărul venerei și vreau să te remodelez într-un mit alabastru temător ca un val să nu-ți stric perfecțiunea formelor iartă-mi inocența și lasă cupa genezei divine s-o beau până la ultima lacrimă urmând cel mai tainic ritual
sâmbătă, 31 mai 2025