Setea noastră de iubire

Setea noastră de iubire

Mi-e dor de serile poznașe,                            
Când amânam să adormim,                           
De dezmierdările gingașe                               
De pofta noastră să glumim.                          

Nu am sperat, dar s-a întâmplat,                   
Să strâng-n brațe o copilă,                               
N-aș zice de vârstă neapărat                           
Ci de firea ei facilă.                                            

Ne răsfățam cu bucurie,                                    
Te dăruiai mai mult, mereu,                            
Visam atunci doar la familie                            
Nu la iubire... ca trofeu.                                                                         

Credeam în viața nesfârșită,                             
Tănjeam să am ce mi-am dorit,                          
Prindeam în clipa dăruită                                 
Îmbrățișări ce mi-au lipsit.                                 

Știam că timpul lasă urme,                             
Nu speram la fericire,                                         
Mă rog la viață să nu curme                               
Setea noastră de iubire.                                       

Autor: Gabriel Stănciulescu