Zăpada-şi strânge din pornire Şi ţurţuri picură plouaţi, Pe monumente-n cimitire Se urcă muşchii disperaţi. Pământu-apare pete, pete Rupând sfinţenia de-omăt, Iar arborii aduşi din spete Uimiţi se şuşotesc încet. Că iarna parcă vrea să plece Ori iarăşi numai s-au greşit - Mâine din nou va ninge rece Că-i un dezgheţ obişnuit? O ceaţă printre ei pluteşte Curgându-se în jos de grui, Iar ţintirimul bătrâneşte Tuşeşete pietrele verzui. Şi acalmia îmi apasă Aripa văzului meu mut - Vremea-ntristată şi apoasă Este sfârşit sau început? Gânduri porniră într-o doară Prin monumente şi prin cruci... Ah, primăvară, primăvară Cocorii când ai să-i aduci? Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025