În care univers te-ai rătăcit, Pe care colț de lume te-ai ascuns ? Aș vrea în rune să ne fi iubit Nu ziduri să-nălțăm, de nepătruns Nu pleoapa nopții să ne fi închis Și timpului să îi fim prizonieri... Mai bine aș fi fost un sfinx proscris ! Ți-aş fi trimis noian de întrebări Ce-ar fi clădit altar de amintiri, Mi-ai fi compus o simfonie-n gând Pe-aripi mi-ai fi pictat albi trandafiri Și-ai fi sfărâmat enigma, surâzând.