în succesiunea lor nebună clipele s-au oprit să-ţi bată piroane în tâmple speram să-ţi spună măcar bărbate că te aştept în leagănul vieţii să-ţi fiu cruce de timp la răspântie de vânturi lasă-ţi mâinile pe inima mea care urlă de dor lup flămând cu ochi sticloşi trecând pe potecile îngheţate ale sufletului tău fără să lase urme mă mai ştii noi am locuit edenul cu mult înaintea evei adam nu era decât o jucărie de lut ce avea să se înfrupte din mărul încă necopt al păcatului te iubesc şi acum ca şi atunci când m-ai scris ca pe o lege a creaţiei Shir Hashirim *** mai simt sub coroana de spini big bang-ul răsăritului edenic tu ai fost secunda primordială înflorită sub pașii serafimilor adunați la liturghia de dimineață și mă bucur să te număr de la a la zet ca pe șiragul de mătănii în care ți-ai ferecat poemul buzelor aprinse aș vrea să ți-ating piciorul fiecărui gând ce-alergă desculț prin dumbrava inimii să-l colorez cu lacrima dorului nebun împletind tic-tac-ul inimilor pulsând la unison ca-n prima noastră sonată un dans în laguna albastră noi ne știm demult dinainte de-a ne cunoaște paris oferea mărul venerei șarpele nu se inventase te doresc şi-acum ca pe fructul interzis la care nu ajungi deși îl ai pe masă la cina cea de taină Shir Hashirim liliana trif & ioan grigoraș