Shunyata

noaptea
când morţii îşi cern nisipul
între pământ şi lună
echilibru fragil
dintre simţuri şi spirit
dintre patimă şi înţelepciune
vânez păsările
luminii

noaptea
când furtuni de forme tulbură veghea
în libertatea nelibertatii
credinţă şi îndoială
cu gheare de foc prind sufletul de cer
cât un colibri de-ar fi
mi-ar fi îndeajuns
să sorb din irisul nevăzutului
luminarea

noaptea
când kundalini atinge bezna
în istovirea clipei
spre neunde
înalţ păgână rug
să-mi mântuie setea nebună
shunyata