și...

te mai iubesc și azi o veșnicie
și mă îndrăgostesc de tine-n orice clipă
cum numai sufletul știe să se-ndrăgostească
năucul de ființa preaiubită
și ce dacă e ploaie rece la început de martie
și ne îngheață mâinile îmbrățișându-se
cum numai mâinile știu să se-mbrățișeze
inimile astea de copii fără teamă
aleargă desculțe printre oameni
și sunt viori norii și ne mai scapă
câte-un arcuș în scăfârlie
când uită să zâmbească
ori se-avântă pe o trecere pietonală
precum vrăbiile să ajungă - unde?
în ploaie mai departe și, la un pas, 
cu teii care au înmugurit pe dinăuntru,
în primăvara care se însorește ca un suflet
pe măsură ce poezia se scrie din vis
-
Copyright Mariana Fulger