Viaţa e misterioasǎ Uneori istovitoare, Dar în tine face casǎ Plinǎ de istorioare. N-aştepta, oricât ai vrea, Lumea sǎ îţi dea poveţe, Foloseşte faţa ta Cǎ-i inflaţie de feţe. Nici nu tinde sǎ devi Printre oameni inţelept, Cǎ hulit de proşti vei fi, Chiar de asta-i doar concept. Şi apoi, unde gǎseşti Locu-n care este eu Şi smerit, şi-ascultǎtor, Conversând cu Dumnezeu?