Fiind membrul unui trup, Nu vezi corpul ca atare Şi-ţi închipui cǎ eşti lup Singuratic în purtare. Crezi cǎ dacǎ faci ce faci Numai ţie-ţi aparţine Şi cu gândul nu te-mpaci Cǎ din tot, o parte-ţi vine. Neavând înscris în tine Un principiu demn de viaţǎ, Rǎtǎceşti drumuri divine Printre fiori ce te îngheaţǎ. Şi atunci te-ntorci la trup Încercând sǎ îl iubeşti Ca pe-un tot, fǎrǎ hei-rup În care sǎ osteneşti