Și ce vară a-nceput peste dealuri și câmpii... Nu mai văd în depărtare sentimentele pustii! Totu-i viață și schimbare de când vara a intrat În natura care vie, de plăcere a oftat! Spicele în verde fac valuri unduite-n vânt Și îmi pun din prospețime izvor de plăcere-n gând, Norii bucălați în zare fug bezmetici ca-ntr-un joc Și privesc din depărtare razele de soare-n foc. Ciocârlia se înalță către cerul liniștit Și un tril de rapsodie plânge că-i neîmplinit, Gâzele saltă zglobii în căldură, ce plăcere... Și eu verii-i mulțumesc și nu mai am ce îi cere! Toropiți de frumusețea verii aurii, gândim Că trăim an după an zile ce tind la sublim, Ne-mbătăm tot mirosind din parfumul florilor Și-n răcoarea nopților șoptim vise zorilor!