şi dacă mâna mea năucă îţi va atinge tâmpla tresărind numai în vis şi dacă nimeni n-ar şti să spună decât e un poet nebun, nu-l luaţi în seamă şi dacă viitorul s-ar materializa pentru fiecare în imaginea dorită şi n-ar mai fi nimic apoi clipă veşnică a mea ai fi, mirare a mea, şi dacă umblătoarele legende ar găsi uneori drum înapoi despre noi să spună lumii renăscute o inimă ar bate la fiecare fereastră şi restul o zare ca orice zare unduindu-se tăcut depărtărilor şi dacă doi plus doi, plus doi, de n ori doi fac uneori un mănunchi imperfect de suflete cu o aripă vis, una poezie zburăm în fiecare clipă clipele toate cu poezia roată şi un pic sculptate să pară imperfecte-imperfecte luminii când ca o mare se revarsă în ochi şi suflete şi dacă soarele râde când cu inimă tei şi crini şi sânge de tigroaică de zahăr ars te iubesc te iubesc, te iubesc... şi ascund infinitul ăsta să nu se risipească în clepsidre şi ceasuri inimă uitate care zâmbesc astfel – Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025