Marşul regilor adormiţi spintecă-n curând valea Se-apropie prima şi ultima zi când marea O să le fure ce-n suflet le-a fost dat şi scris Şi-n stele şi-n lună, ascuns şi interzis. Şi-atunci soare aprig o să se-nfăţişeze Şi-n lume pruncii o să se-nfricoşeze, Căci mamelor, pe veci, le va seca puterea Şi laptele lor nu va mai fi dulce ca mierea. Cu greu, pâmântul îşi va lega glasul de ape Şi nu va şti pe cine şi de ce să mai îngroape, C-o să-l blesteme şi-o să-l scuipe toată suflarea Şi-o să-l cuprindă-n timp scurt neruşinarea. Nimeni nu va şti de ce pădurea verde va rămâne Sau de ce va vrea timpul, răbdarea ca să-i curme. Dar negreşit, războiul regilor va lovi şi va trece Scăldând la miezul nopţii o lună-n sânge rece.