am deschis geana pământului şi m-au înconjurat cuvintele din cuptorul lor magic au ieşit întâi amintirile schelete bine şmirgheluite de învăţăminte şi regrete sticlesc doar dinţi albi de înţelepciune din vitrina infinitului erupţii de lavă speranţe îmbujorate de curcubeie pun stăpânire pe paşii mei nedospiţi încă în aluatul timpului tastează povară grea de potenţe punctele cardinale din falanga infinitului sângerează prea multe uşi nu vezi cum scârţâie în balame timpul când nu adun bine pe care să cobor ceruri şi ruguri în pecete căreia să-i înalţ genunea făcându-i cu mâna într-un târziu scuturând jărăgai de-aşteptări iese în veşmânt curat paşi desfac trasee senine sub talpa ei certitudinea în urma ei cuptoarele se prăbuşesc nu-şi mai au rostul pierdut între spiţele perfecţiunii geana pământului lasă stor de ceruri peste odihna ei să cadă şi să se-nchine în mine dincolo de cuvinte
sâmbătă, 31 mai 2025