Şi dacă Doamne!

Şi dacă Doamne!...

Şi dacă Doamne, prin năduf
Ai vrut să merg în umilinţă,
Tu lacrimile-mi-n suferinţă
Pus-u-le-ai ’na-l Tău burduf,
Ca pururea, a-Ţi sta-nainte,
În semn de-aducere aminte
C-am suportat greul zăduf!

Şi dacă Doamne-n încercare
Tu vrut-ai a mă şti mai bine,
Eu nu m-am dezlipit de Tine,
Căci grija-Ţi dulce, iubitoare
Ea pretutindeni mă-nsoţeşte
Şi-ai vieţii paşi mi-i ocroteşte
Să Te măresc prin ascultare!

Şi dacă Doamne, zăbovirea
Din dragostea atât de mare
Pentru o lume-n neascultare
'Ţi-ntârzie-n drum revenirea,
O, să mă ajuţi, să fiu stabil,
Să mă-ncred, ca şi-un copil
În Tatăl... ce-i vrea fericirea!

Flavius Laurian Duverna