Dacǎ te-ai deschis, în fine, cǎtre o iubire mare Dǎruieşte-te cu totul pânǎ cazi într-o neştire Ca şi când tot roşul lumii te va ţine pe nuiele Aşezate rânduri-rânduri întru-n rug cu floricele. O clepsidrǎ se întoarce şi cu ea o datǎ timpul Lǎsând stelele pe ceruri cǎrora le-a venit timpul Sǎ îţi bucure simţirea fǎrǎ pic din ce-i amarul Ce îşi pierde-aciditatea când se-ntâlneşte cu varul. Şi dacǎ aş fi nuiaua cu abilitǎţi decente Nu aş da scântei deşarte pentru rezolvǎri curente.