Şi iar mă nasc pentru a fi Speranţa visului din noi Şi rup cu dinţii dintr-o zi S-arunc durerea la gunoi. Şi iar prin gândurile triste Presar parfum de viorea Ca "tu şi eu" să mai reziste În noaptea dintre "el şi ea". Şi iar culeg din cer steluţe Ca negrul să devină alb Şi cer iubirii să ne cruţe De vina de a fi şi slab. Şi iar prind râul de vâltoare Şi ţipă când îl strâng de găt Ca să-l întorc iar la izvoare Să curgă lin, dar hotărât. Şi iar se-mbracă buturuga Cu haină crudă de lăstar Când din altar se-nalţă ruga: Să-mi fii, să-ţi fiu, iubite, iar! Adina V. 23.05.2016
sâmbătă, 31 mai 2025