Învăluit în lumea mea de vise, Un nou Aeneas rătăcind pe mare, Furtună sunt de căi zămislitoare Izbind în toate porţile închise. Dar cui ce-i pasă dacă am crezare? Sunt şi-n Itaca drumuri interzise, Ce mă petrec prin legile nescrise, Cum vis prin vis, pe-un fir în destrămare. Că rătăcesc de-o viaţă pe o urmă – Inegalabil trasă pe cadran, De Adevărul care-n mine scurmă... Şi mă visez. Şi-n visul meu profan Mă clatin suspendat. Dacă se curmă, Charon mă trece apa... pe un ban... (Din vol.: De la Anna la Caiafa)