deși uitaseră demult sunetul aurorei boreale când se scurge în piele și noaptea adoarme chircită în vertebre pietrificate în transhumanță de vise mereu spre doar spre desăvârșire ciobită de ispită de niciunde răsar pretutindeni curg pe limba bărbatului insinuată în epiderma cuceritoare precum sufleurul în urechea actorului înfig steaguri în fiecare soare amprentă de moliciune hipnotică festin de magie repetabilă de la încheietura gândului trezesc somnul învăț să înoate lin întâmplările din care bărbatul mușcă sarcastic și dur dau drumul mărilor din falange după ce le-am învățat corăbiile să despice silabele deșerturi între două singurătăți obeze pentru plusvaloare luna aleargă să arginteze tot ce-a trecut prin botezul brațelor mele eva părăsește vortexul inimii fără regrete e afiliată unei organizații stelare din arătătorul meu lumea geme înjunghiată de uri și războaie morții ies din cripte să ducă viul în spate ca pe-o golgotă pe cruci incendiare lumea se răstignește doar înălțarea încă-i semn de-ntrebare la confluența albastrului din sânge
sâmbătă, 31 mai 2025