stăteam la o margine de dincolo de această lume fără să am sentimente, idei fără să pot muri doar eu, un demon ce priveşte în josul lumii cum eul meu pământean se zbătea să scape din cercul animalic al hienelor turbate ce îl priveau cu o nepăsare ce îl sfâşia îl sfâşia nepăsarea pictată pe feţele hienelor în faţa unui om căzut în hăurile nepătrunse al morţii oamenii apar în întuneric fără chip fără sentimente şi regrete doar trupuri albe care, în timp, vor rămâne doar temple ancestrale precum şi omul în viaţă a fost un nepăsător aşa şi moartea îi va apărea cu o nepăsare îmbrăcată în culori morbide ce-l va sfâşia până la căderea cărnii până la ultimul văz, ultimul miros al lumii decandete ultima suflare ce-i va părea că tocmai atunci el trăise viaţa cu o nepăsare ce-l va omorâ într-un întuneric al hienelor