Și muză-mi ești,copilă tu din vise, Mă faci din inimă a scrie De gânduri,parcă interzise De simțuri,ce-mi trezești tu mie Credeam că sunt demult răpuse În mine,idealuri de iubire Dar iată că nu sunt distruse Și nici absente din simțire Mi-e datorie acum a spune Cum zilele îmi trec pe rând Rugându-mă să-ți fie bine Atunci când mi-ești prezentă-n gând Și muză-mi ești,când tandru mă privești Cu ochi din care izvorăsc scântei Și-n versuri scrise-o să trăiești În timp ce eu rămân holtei Holtei care cu drag,începe-a povesti Lumii întregi,de muza cea ascunsă O muză care-i face,sângele-a clocoti Și-n lipsa căreia,i-e inima răpusă Și muză-mi ești,declar ca mărturie Cu negre non-culori,pe-o coală Că despre tine-a scrie,îmi va fi tisturie Și indirect ți-oi da,din când în când târcoală! 14.11.2015