Și poate de aceea, că nu suntem metalici și nici încetiniți, și nici lemnoși,- de aceea poate, când cocoșii galici se bat cu penele-nfoiate și frumoși,- noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus, și soarele se alungește spre el și își deschid încă ceva din ele luminile de nespus. și se curbează câmpul supt, spre globul acesta, doritor, și viitorul își întinse leneș lobul înspre prezent, rupându-se din viitor De-aceea poate apărăm mai palizi, și-n largi mișcări orizontale, de înot, un glob de gând întindem, tot și tot mai sus, spre sorii candizi... până se lipesc de el bucăți de cer albastre și-aterizate păsări, cu umbrele zburând, și relieful viu al trupurilor noastre devine relieful acestui glob de gând.
sâmbătă, 19 aprilie 2025