Te-ntoarnă măicuţă din stâncă Corăbii în gânduri se-adâncă, Priveşte-mă, singur mă sting În timpul ce nu-l mai disting. Si spune-mi măicuţă că doare Chiar marea şi raza din soare, Te uită măicuţă cum ninge Şi boala puterea îmi frânge. Mai zilnic măicuţă mă plouă Otrava-i ascunsă în rouă, Mai zilnic măicuţă mă arde, Tot cerul ce-n ceruri nu şade. Mă vântură-n clipe de viaţă, Noi hăuri îmi sapă pe faţă, Apoi, în amurguri senine Îşi pune durerea în mine. Adună-mi măicuţă din strungă Dulăii, ce răul mi-alungă, O mare de lacimi tu strânge; Căci piatra din cruce va plânge. 16.01.2018