Şi taci...

Am ţesut amintiri zdrenţuite de timp,
Măcinate viclean de rugina uitării
Ca  piatra ce-ascunde poveşti din Olimp
Prizonieră-n nisipul rece al mării.

Am pictat anotimp de visare şi basm
Într-o lume străina, pierdută bizar,
Melodii am creat din barbarul sarcasm
Şi-am băut roua dulce topind un gheţar.

Azvârlit-am cu soare-n amurgul ceţos
Să întorc iarăşi ziua în clipa dintâi,
Să tresară caisul cu zâmbet lemnos
Şi o şoaptă sfioasă să-ţi spună: Rămâi!

Ce straniu e voalul de-obârşie sacră
Prin care dansează vitralii cereşti,
Hipnotic tăciunii pulsează în vatră
Sclipiri primitive cu arderi fireşti.

O lume vrăjită, închisă-ntr-o sferă
Te-aşteaptă să vii, să cunoşti paradisul:
Hai vino, iubite, în lumea ce speră
Şi taci, când în noi înfloreşte caisul!

26.03.2016