N-o sǎ fii vrun norocos, Atunci cȃnd moartea Ȋţi vine, Sǎ ȋţi lipseascǎ Un ticǎlos Care sǎ se bucure, Vezi bine, Cǎ viaţa ţi s-a mȃntuit. Dascǎl de-ai fi fost, Chiar decent, Cineva tot se gǎseşte Sǎ ȋţi spunǎ Cǎ ai fost prea exigent, Aşteptȃnd, Dar de nevoie, Sǎ te ştie c-ai plecat Şi sǎ moşteneascǎ-n voie O avere de tocat. Şi te-ntrebi, Fǎrǎ sforţare, Dacǎ meritǎ cumva Sǎ te-agǎţi de viaţǎ Tare Cȃnd mai bine ai pleca.