pe stradă la muncă sau acasă sub duş peste tot acolo unde mizeria se ascunde în golurile din viaţă mă urmăreşte o amorţeală e ca un fel de frig continuu pişcă nu doare şi nici nu-mi pasă în fiecare zi înăuntrul meu se ghemuieşte o şansă îmi împachetez senzaţia şi plec departe de locul în care oamenii se bifurcă... oriunde pentru că nu ştiu cum altfel să-mi schimb înfăţişarea mereu aceeaşi
sâmbătă, 31 mai 2025