Si trandafirul moare (În memoria unei Fetițe trecută în lumea îngerilor ) Străbat aceleași gânduri, la pas, ca înainte cu tălpi însângerate las urme pe cărare, n-am cunoscut căderea dar îmi aduc aminte că-n cea din urmă clipa si trandafirul moare. Se reîntoarce iarăși în locul de osândă si-aruncă-n depărtare o ultimă privire, o ultimă strigare din inima flămândă si ultimele lacrimi la ceas de despărțire. Iar trupul ei subțire si măcinat de vreme sub lovitura morții, se-apleacă la pământ, si luna de pe ceruri, înmărmurită, geme privind plecarea florii, din viață spre mormânt. Rămâne amintirea cu urme pe cărare si lacrimile care mereu o pomenesc, rămâne o Tristețe, când trandafirul moare când ne sopteste-n grabă: " adio, vă iubesc." M Horlaci. 26/04/16