Sigur e toamnă

Iată cum o scumpă doamnă
(Ochi căprui,păr castaniu) ,
Se plimbă pe stradă-n toamnă
(Chiar de-i vânt şi e târziu) .

Şi pe drumul de sub paşi
Gândul ei fuge în urmă.
Pieptul înainte scoate , umerii-napoi sunt traşi ,
Iar privirea o înalţă , de natură ţine seamă .

Frunzele încă-n copaci , ruginii la margine ,
Iarba ici pe colo-uscată , într-un verde adevărat .
Ceaţă-n depărtare vede
Iar în faţă raze bat ,

Deci , natura nu se lasă
Doborâtă la iernat .
Nici că doamnei îi mai pasă ,	
Ochii-n lacrimi şi-a uscat .

Doamnă ,sigur este toamnă !
Nu-ţi fă griji , nu te-ntrista !
Viaţa e ca o coroană ,
Dreaptă , ea pe cap va sta .