Adesea-mi vine să mă rog Glasului meu, precum un cerb În care-a fost ascuns un herb Neînțeles, de inorog. Ascult uimită cum se schimbă Gându-mi stângaci în regi și zei Înțelegându-se-ntre ei Într-o de mult uitată limbă. Silabe mi se strâng în piept Străine, fără să mă-ntrebe, Neiertătoare și superbe. Nu mă mai mir. Ascult, aștept, Număr cum picură rar, reci, Îndepărtat ca dintre stele, Din rotunjirea gurii mele Moartea și viața mea de veci.
sâmbătă, 19 aprilie 2025