Simfonia

Tu ești păcatul meu imaginar și mut
Aroma mea de scorțișoară
Mi -ești simfonia pentru corn și flaut
În inimă te am ca pe-o comoară. 

Și ești o simfonie de cuvinte
Ce îmi încântă sufletul în zori
Apoi te furișeazi în jurăminte
Iar eu plutesc din nou, pe nori. 

Când seara se coboară leneș
Furând parfumul florilor de tei
Ești simfonia care trece galeș
Prin mintea mea, prin ochii mei.