Oare acea tulburătoare presimțire... numai pe mine să mă fi-ncercat, captivă în întâia noastră amintire rămasă din trecutu-ndepărtat? Unii, probabil, i-ar fi spus destin, alții, ceva mai filozofi, pură-ntâmplare; eu încă nu-mi explic cum, din senin, situația a devenit fără scăpare. (Foarte-ncordat tot admiram nuanța cu care propriu-mi suflet mi te contura; băftosu,-ntrevăzându-ți importanța, găsise astfel modul de-a mă-nflăcara.) Nu știu ție-n ce măsură ți s-or fi-ntâmplat trăiri aidoma pân' spre-asfințit, însă prea târziu, nestrămutată, c-ai plecat, cam neagă c-o luasem pe-un drum greșit.
sâmbătă, 14 iunie 2025