- Ești toamna mea desculță cu mersul alogen Și pasul tău m-atinge pe suflet erogen, Simt fluturi cum dansează pe piept, în abdomen, Și mă întreb ce fructe ascunzi în sutien. Nu-ți scriu mai multe, astăzi, rămân la un catren Că pana delirează într-un limbaj obscen, Când mă gândesc la forme, al trupului desen Aprinde peste noapte un foc în duoden. Mai bine tac, secretul ascuns e sub joben Și stau să vină iarna să urc în primul tren, Din gară pân' la tine să mă aduc-un ren Și-am să-ți colind, iubito, obraznic și monden. - Alunecă pe frunze o boabă de absint Şi buzele-o sărută. N-am învăţat să mint, Nu pot uita că pielea stropită cu argint Păstrează încă urma promisului alint. Trec anotimpuri calde şi altele revin, Podgoriile-s pline de aur şi rubin, Noi stăm culcaţi pe blănuri la un pahar cu vin, Săruturile tale, anafură şi chin, Mă pedepsesc să umblu pe jar dogoritor Desculţă, despletită, bolnavă de amor, Un animal de pradă, tăcut, seducător, Îmi devorează trupul şi totuşi îl ador. Ioan Grigoraș & Liliana Trif