...Stăteam întinsă în barca amintirilor, Amintiri mai vechi sau mai noi, Unele dintre ele încă-și scriau codurile, Iar eu așteptam, tăcută, instalarea... Aveam două vâsle pline de viață: Pe de o parte, vârfurile degetelor, Pe de cealaltă, firele de păr... Alergam, astfel, apa în unde nesemnificative... Pluteam mai ușor ca niciodată, Cu tot plumbul care-mi umbla prin vene Și priveam absentă la un cer croit Prin împletituri de fire electrice. Cred că a fost un scurt circuit pe undeva, Mi s-a părut că văd un fulger în plină zi... Ori poate am clipit subit Și un zâmbet acid s-a rescris... E oare un avantaj, o oportunitate, Să-mi văd visurile secate? Cine m-ar cunoaste, Ar paria că-s dorințele mele, Dar ce bine că nu mă știe nimeni, Iar visurile-mi devin viruși... Se ridică munți de informație, Care-mi îmbracă golful – golul sufletesc... Peisajul divin e departe de mine, Departe de simțuri, de nevoi, de credințe... Încerc să mă refac, dar n-am sistemul actualizat... A trecut prea mult de când am uitat Să mai apăs butonul inimii... Stă oprit de prea multă vreme, Dar degetul ud nu m-ar ucide? Eroare: Am uitat că sunt mașină, Am uitat să mă pornesc... Restabilire... Simulare 20.7 ...Stăteam întinsă în barca amintirilor, Amintiri mai vechi sau mai noi...
sâmbătă, 31 mai 2025