ești închis într-o cameră luminoasă unde culorile flămânde se amestecă în aerul rece și tu te pierzi în această armonie a contrastelor ca un anahoret al simțurilor privești cum pe stradă trec păpuși mecanice cu pași mici se opresc sub copacii prăfuiți și așteaptă un șir lung de chipuri imobile cu priviri indiferente și deodată alergi pe stradă printre păpușile umane hotărât să nu te mai întorci în camera iluziilor te urci pe crengile de plastic ale unui copac încremenit cu gândurile agățate de înălțimi crezând că nu te vede nimeni ajuns în vârf atingi cerul oamenii-păpuși râd strident în timp ce tu rămâi suspendat cu o bucată de cer din plastic în brațe și plouă adina v. 11.05.2021
miercuri, 16 iulie 2025