Pășesc temător printre culorile vii Ale parcului verde, Ce mă absoarbe in a sa blândă lumină. Copacii candizi se joacă lin Cu frunzele plăpânde, Ce aleargă voios Printre poteci necunoscute... Iar eu stau pe șubreda bancă, Ascultând glasul stins Al vrăbiilor. Ce lume!?... Stau în fața soarelui ce apune Și mă întreb: Oare daca pășesc pe palida lumină Se va stinge?