Pasărea de pradă trece printre cețuri Cu un strigăt aspru care, prin văzduh, Caută s-atragă zborul altui duh Răspunzând chemării și-n priviri cu ghețuri. Singur printre piscuri, rege peste ceruri, Își dorește ochii care s-au pierdut Cu aceea care, în necunoscut, S-a-ndreptat lăsându-i sufletul în geruri. A rămas, așteaptă. Duh lipsit de nume, Care-și plânge chinul. Toamna ce-a venit Mai mărește timpu-n care a jelit, Reușind pustiul vieții să-și asume. Zborul lui străbate-o veche amintire: Grindina sub care ea s-a prăbușit, Cel ce a luat-o-n brațe și, grăbit, A plecat din munte, fără vreo oprire. Îi știa ținuta, armele temute, Firea iubitoare, gata de-ajutor Și … să fie visul? Aripa din dor Și priviri ce poartă ghețuri cunoscute?
sâmbătă, 31 mai 2025