Singurătate Golită sunt de toate şi plină sunt de tot, Iar haina ce-i pe mine mi-e greu s-o mai suport. Mă macină tristeţea când văd în jur rugină. Aş vrea să zbor, dar totul se termină-n rutină. Coloana infinită de griji şi judecăţi, Mă-ndreptăţeşte parcă mai mult ca-n alte dăţi, Să las în urmă gânduri, trăiri şi mari senzaţii, Să mă desprind de vise şi să trăiesc ca alţii. Încerc să merg pe drumuri puţin ocolitoare, Să nu m-agăţ de cioturi, căci ştiu că asta doare. Îmi reazem fruntea rece de-o frunză arămie. Alung singurătatea scriindu-ţi astăzi ţie.
sâmbătă, 5 iulie 2025